30 de Planuri Marschall

Amploarea istorică a implicării guvernelor în economii. Cum își urmăresc statele strategiile proprii de resetare

 

Guvernele marilor economii europene profită de oportunitatea programelor de salvare şi relansare economică declanşate împotriva efectelor pandemie COVID-19, pentru a-şi urmări propriile interese strategice în economie.

E drept, cel puțin două mari seturi de reguli internaționale au fost suspedate: e ”liber” la susținerea de către state a companiilor cu capital privat (regulă a OMC – care a dus, de exemplu, la pierderea procesului de către Airbus anul trecut), precum și suspendarea Pactului european de stabilitate, care impunea statelor un set de reguli macroeconomice. 
Statele care au cu ce, pot interveni, în această perioadă, în economie – și chiar o fac. 

Sumele puse în joc sunt uriaşe: numai în primele două luni ale crizei coronavirus, „țările Europei Occidentale au alocat aproape 4 trilioane de dolari, adică de aproape 30 de ori mai mult decât valoarea actualizată a Planului Marschall” (prin care SUA au contribuit la reconstrucția economiei europene după al Doilea Război Mondial), potrivit unui studiu McKinsey.

Toate programele lumii de reacție la pandemie s-au ridicat la 10.000 de miliarde de dolari, adică de trei ori mai mult decât răspunsul la criza financiară din 2008 – 2009, potrivit studiului, care a luat în calcul 54% dintre țările lumii care fac 93% din produsul intern brut global.

Marea majoritate a măsurilor a țintit efectele pe termen scurt ale crizei, dar printre acestea se pot identifica și finanțări care vizează termenul lung, respectiv obiective strategice.

Au fost incluse toate formele de stimulente (ajutoare de stat, garanții la credite, credite, amânări de taxe, participări de capital, reduceri de dobânzi) și au fost inventate unele noi (achiziții ale băncilor centrale de obligațiuni corporatiste).

Bani noi, proiecte strategice mai vechi

În mai și în iunie au fost anunțate noi planuri de stimulare. Au fost multiplicate cele vechi şi au apărut altele noi.

Franța a anunțat mai nou că un plan de „salvare a industriei aerospațiale”, în valoare de 15 miliarde de euro, care include și ajutorul de 7 miliarde de euro destinat Air France.

Germania a extins întreg programul de salvare cu alte 130 de miliare de euro, care se adaugă unui program impresionant de 750 de miliarde de euro.

Tot un pachet de 750 de miliarde de euro a propus și Comisia Europeană, dar negocierile dintre statele UE durează și sunt dificile.

Toate programele menționate au componente care țin de strategia europeană de reacție la schimbările climatice (mai veche) şi la noua strategie de diminuarea depdendenţei de lanţurile de aproviyionare externe.

Mc Kinsey spune că principalele 3 obiective ale alocărilor guvernamentale sunt: menţinerea stabilităţii financiare; stabilitatea gospodăriilor; supravieţuirea companiilor. Guvernele sunt interesate de supraviețuirea companiilor, mici sau mari, din toate domeniile, mai ales de cele mai afectate de pandemie.

Totuși, în vreme ce de garanţii de credite şi de ajutoare de stat beneficiază şi turismul şi companiile aeronautice și producătorii auto, iar băncile – de infuzii de lichidități monetare, guvernele se gândesc să intre acționare sau să-și sporească pachetele deja deținute la toate din acestea.

La o altă scară, însuși planul de 750 de miliarde de euro al Comisiei Europene, proiectat (de fapt) în laboratoarele germane şi franceze are o ţintă secundară implicită, acceea de a aduce mai aproape cu un pas Uniunea Europeană de obiectivul armonizării sistemelor fiscale ale membrilor săi – spune un editorial Foreign Policy.

Ținta pare la fel de îndepărtată, potrivit pozițiilor de negociere privind adoptarea planului, dar iată, totuși, că este vizată din nou, cu o Comisie Europeană care să se împrumute pe piața liberă pentru a da granturi celor mai nevoiașe țări și cu un buget UE care să contribuie la plata împrumuturilor.

Guvernul german are 100 mld. euro ca să cumpere companii cu probleme

Circa 50 de miliarde de euro din nou program de stimulare economică a Germaniei (de 130 mld. euro) sunt dedicate proiectelor economice de digitalizare și de inovare privind schimbările climatice.

Mai impresionant este, însă, bugetul guvernului german de 100 de miliarde de euro, prin care o un fond de investiții de „stabilizare economică” (WSF), special înființat pentru a susţine cu capital companiile cu probleme, ca acţionar.

Circumstanţele sunt mai vechi: guvernul german era îngrijorat de mai multă vreme de pericolul preluărilor ostile mai ales în domenii strategice, vizate mai ales de interesele chineze, mai ales acum, că acţiunile companiilor europene s-au prăbuşit.

Cea dintâi tranzacţie răsunătoare a WSF este cea prin care mare companie aeronatutică Lufthansa – unul dintre competitorii europeni la nivel global, va primi 9 miliarde de euro.

Guvernul german va primi 20% din acţiunile Lufthansa, pentru 300 de milioane de euro, dar negocierile au fost foarte dure privind dreptul de vot al statului acţionar. Guvernul german nu are proporţia de voturi pentru a bloca deciziile majore, dar poate cumpăra alte 5% din acțiuni plus o acțiune, înn cazul în care ar fi vorba de o încercare de preluare a companiei.

Pe de altă parte, guvernul german nu a scăpat ocazia să-și aplice strategie privind electromobilitatea și:

  • obligă toate benzinăriile de pe teritoriul său să aibă staţii de încărcare pentru vehiculele electrice;
  • subvenționează cu 6.000 de euro fiecare achiziție de mașini electrice;.
  • alocă 2,5 miliarde de euro pentru producţia de baterii destinate vehiculelor electrice şi pentru infrastructura necesară reîncărcării acestora.

Totalul programelor germane de salvare și relansare depășește 1.640 miliarde de euro, potrivit unei statistici a think tankului economic Bruegel.

Franța investește în industria aerospațială

Totalul programelor Franței de salvare și relansare se ridica la 620 de miliarde de euro, dar între timp s-au mai adăugat cel puţin 15 miliarde de euro, dintre care se remarcă cele 8 miliarde de euro dedicate industriei aerospațiale.

Și statul francez își susține compania aeronautică Air France, cu 7 miliarde de euro și pe cea de autovehicule Renault, cu 5 miliarde de euro, la care deține deja pachete de 15%, respectiv de 14,3%.

Franţa nu are un plan sistematic de intrare sau de creștere a participării ca acţionar în compani strategice, dar dincolo de toate ajutoarele atenția sa principală este îndreptată spre Airbus și inclusiv spre producția militară a acesteia.

Și în cazul Air France și în cel al Renault condiția ajutoarelor este ca reducerea emisiilor de carbon.

Italia to mai încearcă să salveze Alitalia

Altfel, programele sale nu trec mai departe de garanţii de credite şi amânări de taxe.

Cele mai recente date ridică totalul programelor Italiei de salvare şi stimulare economică la 781 miliarde de euro, dar cea mai mare parte este acoperită de garanţii (530 mld. euro) şi amânări de plăţi.

Acum o lună guvernul italian promitea că va injecta cel puţin trei miliarde de euro în compania aeriană Alitalia, după 11 ani dificili de management privat și trei încercări eșuate de restructurare.

O altă ţară puternic lovit de pandemie, Spania, nu a însumat decât 154 de miliarde de euro pentru programe de răspuns la provocările pandemiei.