Zona Euro la 20 de ani

– PIB/locuitor la niveluri minime și la 75% față de SUA

 

Marea criză din 2008 și ofensiva economică globală a Chinei, respectiv a monedei sale – yuanul, au scos în evidență slăbiciunile construcției sistemului Zonei ca conglomerat economic, respectiv al monedei unice europene, potrivit unei analize a economistului Andrei Rădulescu, de la Banca Transilvania (BT).

La cumpăna dintre 2018 și 2019, euro împlinește 20 de ani și, chiar dacă de la lansarea sa, Zona Euro s-a mărit, ponderea PIB-ului Zonei Euro în PIB-ul global și-a intensificat tendința descendentă după 2009, spre un nivel minim istoric de aproximativ 16% în prezent.

Totodată, diferența față de SUA (din perspectiva ponderii în PIB-ul mondial) s-a adâncit în ultimii ani, situându-se la cel mai ridicat nivel de la începutul anilor 2000, spune raportul citat.

„Decalajul de dezvoltare dintre SUA și Zona Euro s-a intensificat în ultimii ani (îndeosebi după incidența Mării Recesiuni – marea criză din 2008, n.r). În prezent PIB/locuitor în Zona Euro reprezintă sub 75% din nivelul SUA, nivel situat în zona minimelor istorice”, scrie Andrei Rădulescu în analiza sa.

Rolul euro ca monedă internațională s-a diminuat în ultimii ani, „pe fondul impactului Marii Recesiuni, dar și al creșterii importanței yuan-ului”.

Idealul Europei Unite

Integrarea monetară europeană a fost „axată pe teoria zonelor monetare optime (dezvoltată de laureatul Nobel în Economie, economistul canadian Robert Mundell)” și a fost o decizie politică cu importante consecințe economice, politice și sociale, atât pentru țările membre, cât și pentru întreagă lume”, amintește Andrei Rădulescu.

„Pe de o parte, procesul de integrare monetară europeană reprezintă un pas important spre moneda globală. După lansarea euro sistemul monetar internațional s-a caracterizat prin flotarea liberă între cele trei zone monetare (dolar, euro și yuan).

Pe de altă parte, integrarea monetară europeană poate fi privită că o chintesență de elemente Jeffersoniene și Bismarckiene, în consolidarea idealului lui Churchill („Statele Unite ale Europei”).

Din punct de vedere economic EURO a contribuit la consolidarea poziției blocului european în sfera globală, dar și la modificări importante ale mix-ului de politici economice aplicat în țările membre”.

Divergența economică față de SUA

„După incidența celei mai severe crize economico-financiare globale de după Al Doilea Război Mondial, Zona Euro a inițiat un proces de divergență economică față de Statele Unite”, spune analiza BT.

Această divergență a fost determinată de faptul că în Zona Euro criza a fost „mai îndelungată și mai severă, dat fiind că Uniunea Monetară Europeană nu a fost optimă și nu a devenit optimă între timp”.

„De altfel, pentru ieșirea din valurile Marii Recesiuni au fost necesare atât intervenția agresivă a Băncii Centrale Europene (care și-a îndeplinit rolul de împrumutător de ultimă instanță), dar și reconfigurarea arhitecturii în materie de guvernanță economică”.

SursaŞCursdeguvernare