România, ţara economiei de piaţă funcţionale care nu funcţionează.

România, ţara economiei de piaţă funcţionale care nu funcţionează. Pentru că nu e concurenţă

   

Giganţii din industria primară au raportat mai deunăzi rezultatele preliminate ale exerciţiului 2014. Vă miră că Transelectrica, Romgaz, Conpet, Transgaz, Electrica au raportat cu mândrie cifre de afaceri şi profituri uriaşe? N-ar trebui. Doar sunt monopoluri sau cvasimonopoluri în industriile în care operează. Iar managerii lor strigă cu voce tare că vor bonusuri de performanţă. Înţeleg rostul recompensării managerilor atâta vreme cât e concurenţă, dar cum nu e…. E ca şi cum ai premia un atlet care se clasează pe primul loc la o cursă la care a alergat singur, nu credeţi?

Exemple găsim destule. Onor sectorul bancar care lâncezeşte cartelizat. Sub atenta supraveghere a Băncii Centrale desigur.

Pe baza datelor publicate chiar în Ziarul Financiar în data de 8 ianuarie a.c. (vezi articolul „Scăderea ratei-cheie de către BNR va duce dobânzile la creditele în lei sub 5% în 2015“) am calculat evoluţia spread-ului mediu la nivel de sector (ecartul dintre dobânda activă şi cea pasivă sinonimul marjei comerciale) în perioada 2013-2015: de la 102% la începutul perioadei a crescut la 174% iar ulterior (finele anului 2014) la 248%! Da, aţi citit bine! 248%. Şi afirmăm cu ipocrizie tipică sectorului „noi am da credite dar nu avem clienţi calificabili“. Cui e caracteristică această evoluţie? Sectoarelor puţin concurenţiale, lucru recunoscut chiar de către Consiliul Concurenţei în cadrul raportului postat pe site-ul propriu intitulat „Concurenţa în sectoare cheie“.

Să continuăm cu sectorul distribuţiei de carburanţi. Ţiţeiul se ieftineşte pe pieţele internaţionale cu peste 50% în perioada iunie 2014 – ianuarie 2015, iar preţul la pompă cu maxim 30%. Explicaţia „concurenţilor“ (adică a celor trei care au cumulat 70% din piaţa totală, nota bene): „de vină sunt accizele mari“. Oare?

Hai să mergem în retail puţin. De exemplu în cosmetice şi parfumerie: vă miră că preţul de raft al aceluiaşi parfum, aceiaşi cantitate, este cu cca. 20% mai ridicat la Sephora România faţă de Sephora Franţa? Ei bine, atunci veţi afla explicaţia candidă: „e normal, taxele de raft sunt mai mari aici“. Şi iar adaug: Oare??

Bănuiesc că deja vă doare capul citind aceste rânduri aşa că vă invit, bineînţeles la farmacie. Luaţi o cutie de Advil. Dar dacă chiar vreţi să vă treacă durerea de cap vă rog nu încercaţi să aflaţi preţul aceleiaşi cutii în Franţa. Căci, normal, e semnificativ mai scăzut. Putem să continuăm cu ciment, telecomunicaţii, ş.a.m.d.

Consiliul Concurenţei lucrează. Şi amendează. Din ce în ce mai mult. Firme din lactate, taximetrie şi câte şi mai câte. Vitrina trebuie să arate bine. În spate însă comportamentele şi practicile anticoncurenţiale se înmulţesc căci amenzile acelea trebuie recuperate cumva. De la clientul final. Că doar suntem economie de piaţă funcţională, nu?!

Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar.