Tainele lemnului, desluşite de copiii de la ţară

1_2014071107

50 de elevi din comunele şi satele a patru judeţe au venit în tabăra de sculptură de la Teliu ca să înveţe „Tradiţii vechi în spirit nou“

În vacanţa de vară, fiindcă au fost cuminţi şi au învăţat bine, 50 de copii îşi petrec cîteva zile într-o tabără din care se vor întoarce nu doar relaxaţi, bine dispuşi şi cu poftă de viaţă, dar şi mai bogaţi cu o îndeletnicire la care puţini cei de seama lor se pricep. Tabăra de sculptură „Tradiţii vechi în spirit nou“, organizată la Teliu pentru al treilea an consecutiv, le pune la dispoziţie un sejur de vis: aer curat, activităţi distractive, peisaje montane frumoase şi şansa de a învăţa tainele sculpturii în lemn, într-un mediu încărcat de spiritualitate, sub îndrumarea bisericii ortodoxe. Totul este gratuit, iar părinţii nu trebuie să le poarte de grijă, elevii sînt pe mîini bune. La întoarcere, cînd micii sculptori vor fi învăţat deja cum să dea viaţă lemnului, operele lor vor decora şcolile, casele şi bisericile satelor din patru judeţe.

Cu creionul, cuţitul şi dalta

Cei 50 de elevi care s-au cunoscut în tabăra din Teliu sînt copii de la ţară. Satele lor aparţin judeţelor Braşov, Harghita, Covasna şi Sibiu, din Regiunea Centru. Dar distanţa nu are nicio importanţă, s-au împrietenit şi au început să lucreze împreună. Încă din prima zi, s-au strîns la şcoala generală, unde au primit primele lor lecţii de sculptură. Mai întîi au învăţat să deseneze pe hîrtie, să măsoare şi să calculeze, fiindcă o lucrare bună se naşte întîi pe hîrtie şi are dimensiuni precise. Au făcut acelaşi desen din nou şi pe bucata de lemn, pentru că ei ştiu zicala: „Un meşter priceput măsoară de două ori şi taie o singură dată“. Apoi, au trecut la fapte. Mai întîi li s-a arătat cum se ţine în mînă cuţitaşul pentru cioplit, astfel încît să nu se accidenteze. Apoi, fiecare copil, după puterile şi priceperea lui, a început să modeleze bucata de lemn. Desenele trasate cu grafit s-au transformat în cruci tradiţionale, aşa cum le ciopleau odinioară românii de la sate. Cu dăltiţele se scobeşte lemnul din centrul figurii, acolo unde e desenată rozeta. Urmează etapa de şlefuire manuală cu şmirghel, iar în final, sculptura este dată cu ulei de in, care o protejează şi-i dă viaţă lungă. Vă veţi întreba în cît timp poate un copil să realizeze o astfel de cruce de 20 de centimetri. Ei speră că într-o zi. În realitate, lucrul nu e chiar uşor, iar meşteşugul nu-şi dezvăluie tainele imediat. Dar au timp destul, cinci zile, pînă în 14 iulie, cînd la Teliu se vor decerna 50 de diplome de mici sculptori.

După modelul crucilor strămoşeşti

Cît despre simbolurile reprezentate pe cruci, părintele Costin Butnar, preotul paroh din Teliu-Vale, iniţiatorul şi sufletul acestei tabere, spune că scopul şcolii de sculptură tradiţională este de a-i învăţa pe cei mici vechile modele româneşti, perpetuate de-a lungul generaţiilor. „Pe vremuri, pentru obiectele de cult, ţăranii reproduceau simbolurile înaintaşilor, nu creau altele noi decît pentru obiecte personale. Noi ne-am propus să reactualizăm această tradiţie, să trezim în copii respectul şi datoria de a repeta cît mai fidel valorile autentice, înainte de a le pierde. De aceea, crucile pe care le vor face ei urmează modelul crucilor strămoşeşti, aşa cum ne-a fost oferit de specialişti de la Muzeul Satului“, explică preotul. Cel care îi îndrumă în tehnica prelucrării lemnului este Alexandru Gecse. De fapt, braşoveanul e informatician şi mai cîntă şi la saxofon, dar vine cu plăcere în tabără să le transmită celor mici dragostea pentru arta sculpturii în lemn. A venit în tabără şi protopopul Săliştei, Petru-Toader Damian, care consideră că „implicarea bisericii în viaţa copiilor, prin mai multe programe de acest fel, apropie copiii de biserică“. Mai mult ca sigur, elevii au avut multe de învăţat în Teliu. Acum ştiu că „Dinţi de lup“ înseamnă zimţii de pe marginea crucii, iar „Scara Cerului“ e mănunchiul de raze care decorează crucea şi care radiază către Cer şi Pămînt.

Cei trei veterani ai taberei

Copiilor li s-a explicat că lemnul de tei e mai moale, iar cel de fag e pentru mîinile celor mai experimentaţi. Organizatorii le-au pus la dispoziţie şi o esenţă exotică din Africa, numită abachi, lemn care, prin rupere, nu lasă aşchii şi astfel mînuţele micilor meşteri sînt ferite de înţepături. Din acest lemn însufleţit, anul trecut au ieşit candele şi fusuri de tors, iar anul acesta, cruci de perete şi candele. Cei mai mulţi învăţăcei sînt din Teliu. Ei sînt obişnuiţi cu activităţile părintelui Butnar care îi învaţă să cînte la chitară, să cunoască natura în timpul drumeţiilor, să scrie poezii frumoase şi să le recite, iar de trei ani încoace şi să sculpteze în lemn. Alin are 13 ani şi mînuieşte cuţitul special şi dalta cu mare precizie. Nu e prima oară cînd participă la această tabără şi nici ultima, pentru că e hotărît să devină meşter popular. „Nu e greu să sculptezi, eu fac o cruce în două zile“, se laudă el. „Trebuie să fii foarte atent, durează mult mai ales operaţiunile de şlefuit şi de buchisit“, îl completează Atena, o fetiţă de numai 10 ani. Împreună cu Adelina, care are 12 ani, ei sînt cei trei veterani ai taberei şi au sculptat pînă acum zeci de obiecte, fiindcă le place să meşterească la ele şi peste an, nu doar în tabără. Cît despre beneficiarii operele lor, le-au dăruit bisericii păstorite de Costin Butnar, „Înălţarea Domnului şi Sfinţii Ardeleni“, locaş care s-a ridicat din temelii în opt ani şi care, în prezent, tocmai e împodobit cu chipuri de sfinţi.

Prima sculptoriţă din Hăghig

Tocmai din Topliţa, adică de la aproape 200 de kilometri depărtare, au venit la Teliu trei eleve ale Liceului Pedagogic. Au aflat de tabără de la părintele din parohia lor, aşa că Laura, Mădă şi Elena şi-au zis că nu strică să înveţe să sculpteze. „Alţi adolescenţi preferă alte tipuri de distracţii, pe noi ne interesează sculptura pentru că e un meşteşug vechi, deosebit şi, atunci cînd vom fi învăţătoare şi profesoare, vom putea, la rîndul nostru, să-i învăţăm pe elevi să sculpteze. E altceva decît la liceul de la noi din Topliţa, cu profil de prelucrare a lemnului“, spune una dintre ele, în timp ce celelalte o susţin: „Nu e greu“, „E chiar distractiv“. Nicoleta şi Daria nu sînt nici ele din Braşov, ci tocmai de la Hăghig, judeţul Covasna. Daria are 10 ani. „Eu mă pricep la desenat, dar vreau să învăţ şi să sculptez, ca să fac portrete de sfinţi pe care să le las moştenire copiilor mei“, anunţă ea din planurile de viitor. Prietena ei, Nicoleta, de 11 ani, vrea să devină prima sculptoriţă din comună. „N-avem sculptori în Hăghig, eu voi fi prima. Cu lemnul nu ne facem griji, avem o prietenă al cărei tată e pădurar şi ne face el rost. O să împărţim materia primă, ca să putem sculpta amîndouă“, mărturiseşte fetiţa, decisă să inaugureze această profesie în comuna natală, după ce-şi va face ucenicia la Teliu.

A dăruit bunicilor primele ei sculpturi

Nicu, Bogdan şi Cosmin sînt din Gura Rîului, judeţul Sibiu. Ei nu au cum să devină primii artişti ai lemnului din comună pentru că zona e renumită pentru astfel de meşteşugari. Însă vor să le calce pe urme. „E un om care sculptează la noi, îl cheamă Ionică, şi eu de trei ani învăţ de la el. Am făcut un cuier şi un scaun pînă acum, dar cruci n-am mai făcut, aşa că e bine c-am venit în tabără“, povesteşte Nicu. Băiatul are 14 ani şi tocmai a intrat „la cel mai bun liceu din Sibiu, e foarte tare“, după cum îl laudă colegii, care l-au declarat „specialist în arce de cerc“. Nu ştie ce meserie îşi va alege după liceu, însă deocamdată ia arta cioplitului drept un hobby. „Ionică face porţi de lemn. E complicat. Dar putem şi noi să învăţăm cu timpul“, promite Bogdan. Paul e elev la Şcoala Generală nr. 1 din Zărneşti, n-a mai ţinut niciodată în mînă o daltă, dar e decis, după ce învaţă, să facă o stea de lemn şi s-o atîrne pe peretele casei. Din Braşov, din clasa a VIII-a a Colegiului Naţional „Andrei Şaguna“, a venit o fetiţă pe nume Maria. Îi place tabăra din Teliu pentru că tatăl său, sculptorul popular Sorin Suciu, îndrumătorul micilor creatori de anul trecut, i-a povestit ce bine s-au distrat copiii. „Mama pictează icoane, iar tata, care este inginer, dar a deprins meşteşugul de la bunici, m-a învăţat şi pe mine. Am făcut deja cruci şi, cînd mergem la colindat, le dăruim gazdelor. Am făcut cruci şi mari şi mici, dar nu sînt foarte faine, mai am de învăţat“, mărturiseşte Maria, tînăra sculptoriţă care şi-a dăruit primele opere bunicilor, iar ei „ce mult s-au bucurat!“.

Sculpturi şi strune de chitară

Două fete din Sibiu au ales să vină în tabăra de la Teliu nu fiindcă n-ar şti cum vine arta modelării lemnului, doar studiază la Liceul de Artă, însă acolo au făcut doar căsuţe din lemn şi ele îşi doresc să înveţe şi altceva, mai profund. Edera e în clasa a IX-a şi crede că îşi poate perfecţiona tehnica, astfel încît, de ce nu, „un artist bun poate face bani cu arta lui“. Patricia e şi ea artistă, însă vocea este talentul ei. Deşi e abia în clasa a VI-a, a urcat de nenumărate ori pe scenă, împreună cu tatăl ei, cîntînd folk mai ceva ca un om mare. Acum s-a decis să înveţe chitară. „Ca să îmi odihnesc degetele, mi-ar plăcea să sculptez. Arta cere suflet şi sculptura e o artă. De aceea se potriveşte atît de bine cu muzica“, spune fetiţa cu suflet de artist. În afară de sculptură, copiilor li s-a pregătit un program plin de activităţi interesante. Au la dispoziţie un teren mare de sport pe care vor juca fotbal şi volei. Vor lua şi lecţii de şah şi de tenis de masă de la un fost campion naţional. Vor face drumeţii prin împrejurimi, ca să descopere flora şi fauna zonei. Specialişti în coregrafie tradiţională îi vor învăţa paşii cîtorva dansuri populare ardeleneşti. Iar seara, înainte de a-şi spune rugăciunea, vor sta la foc de tabără, vor juca jocuri şi vor cînta la chitară.

O tabără cu tradiţie

„Tradiţii vechi în spirit nou“ nu este un nume ales întîmplător pentru această tabără. Copiii vin în contact cu tradiţia, o cunosc şi o apreciază fără să se rupă de lumea modernă. „Acest proiect vizează repunerea în prim-plan a obiceiurilor populare româneşti în strînsă legătură cu tradiţiile ortodoxe dintr-o zonă multiculturală“, spune părintele Butnar. Proiectul este finanţat de Ministerul Tineretului şi Sportului prin Direcţia Judeţeană pentru Sport şi Tineret. De aici vin şi fondurile care le permit celor mici să îşi petreacă aceste zile de vacanţă fără nicio cheltuială. Primăria din Teliu a pus la dispoziţie cu generozitate spaţiile de cazare. Iar toate celelalte lucruri necesare sînt oferite de către Asociaţia Social-Culturală „Suflet Transilvan“ şi Parohia Ortodoxă Teliu-Vale, Protopopiatul Săcele. Tabăra se va încheia cu o expoziţie a obiectelor realizate de participanţi. Iar cei mai activi dintre ei vor fi premiaţi. De fapt, dincolo de sculpturile ieşite din mîinile celor mici, marele cîştig al taberei este faptul că tinerii sînt îndrumaţi să prindă drag de arta populară. Totul într-o atmosferă de vacanţă, în mijlocul naturii, legînd prietenii cu alţi copii care trăiesc la ţară şi cu care împărtăşesc aceeaşi pasiune pentru secretele din inima lemnului.

Sursa Monitorul Bv