Guvernanta economica – Brasov 18 septembrie 2013

Brasov 18 septembrie 2013,

Coordonatorul Centrului EUROPE DIRECT FAGARAS, a sustinut o campanie de informare despre guvernanta economica in fata reprezentantilor media din municipiul Brasov. Evenimentul a fost organizat de Camera de Comert si Industrie Brasov; la eveniment au participat

Gabriel VAJU a pus la dispozitie materiale in fomat electronic:

EUROPA 2020 – GUVERNANTA ECONOMICA

Europa 2020 este o strategie pe 10 ani a Uniunii Europene, al cărei scop trece dincolo de depăşirea crizei care continuă să afecteze multe dintre economiile europene.
Pentru ca Strategia Europa 2020 să dea roade, a fost instituit un sistem de guvernanţă economică menit să coordoneze acţiunile politice derulate la nivelul UE şi la nivel naţional.

Situaţia în România

Economia României a crescut cu 0,7 % în 2012, iar Comisia prevede o redresare modestă în 2013, creşterea urmând să ajungă la aproximativ 1,6 %, determinată în principal de cererea internă şi de investiţii.

Piaţa forţei de muncă s-a redresat într-o anumită măsură în 2012, însă persistă provocări, în special şomajul ridicat în rândul tinerilor. Şomajul a scăzut de la 7,4 % în 2011, la 7 % în 2012, dar se estimează că şomajul în rândul tinerilor, în prezent de aproximativ 23 %, va rămâne la un nivel ridicat.

În prezent, România este în curs de finalizare a punerii în aplicare a celui de-al doilea program de ajustare economică împreună cu UE şi cu FMI. Programul ar trebui să se încheie în mod oficial după efectuarea unei analize finale în vara anului 2013.

România se confruntă, de asemenea, cu o serie de alte provocări pe termen mediu în încercarea de a asigura o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. Reprezentând 46 % din media UE, PIB-ul pe cap de locuitor al României este unul dintre cei mai relevanţi indicatori ai decalajului de dezvoltare a ţării. Printre provocări se numără în special necesitatea de a spori participarea pe piaţa forţei de muncă, îmbunătăţirea competitivităţii globale şi reformarea administraţiei publice. Fondurile UE pot reprezenta o sursă importantă de investiţii publice pentru a sprijini România în abordarea acestor provocări.

Recomandările Comisiei Europene pentru România pe scurt (2013)

Comisia a emis opt recomandări pentru România, menite să o ajute să-şi îmbunătăţească performanţa economică.

1.Punerea în aplicare a unui program preventiv
În 2011, autorităţile române au negociat cu Comisia Europeană şi FMI un program preventiv de ajustare economică. În martie 2013, România a solicitat în mod oficial prelungirea cu trei luni a acestui program. Prin urmare, analiza finală a programului se va efectua la sfârşitul lui iunie 2013.

2.Finanţe publice şi un sistem de impozitare sustenabile
Deşi poziţia bugetară s-a îmbunătăţit în România, nivelul redus de respectare a obligaţiilor fiscale constituie o provocare majoră, iar sustenabilitatea şi adecvarea sistemului de pensii prezintă riscuri medii pe termen lung. Prin urmare, România ar trebui să ia măsuri de îmbunătăţire a colectării impozitelor, să egalizeze vârsta de pensionare pentru femei şi bărbaţi şi să susţină reforma pensiilor promovând încardarea în muncă a lucrătorilor în vârstă.

3.Reformarea sectorului sanitar
În sectorul sanitar din România există inegalităţi majore, cauzate în principal de utilizarea ineficientă a resurselor şi de un management defectuos. România trebuie să depună eforturi mai mari pentru a spori rentabilitatea sistemului, reducând utilizarea excesivă a internărilor în spitale şi îmbunătăţind asistenţa primară şi sistemele de trimitere a pacienţilor.

4.Piaţa muncii, şomajul în rândul tinerilor şi sărăcia
În 2012, România înregistra o rată scăzută de ocupare a forţei de muncă în general, iar rata de activitate în rândul tinerilor era printre cele mai mici din UE. România trebuie să amelioreze calitatea politicilor vizând activarea forţei de muncă şi să pună în aplicare, cât mai repede, Planul naţional pentru angajarea tinerilor. Numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune este, de asemenea, foarte ridicat, copiii fiind printre cei mai afectaţi. România trebuie să adopte neîntârziat legislaţia restantă şi să întărească legătura dintre transferurile sociale şi măsurile de activare.

5.Reforma învăţământului
România se confruntă cu o provocare majoră în ceea ce priveşte creşterea calităţii sistemului ei de învăţământ şi de formare profesională. Părăsirea timpurie a şcolii este o problemă importantă. România ar trebui să pună în aplicare reformele şi, în acelaşi timp, să îşi dezvolte capacitatea administrativă. Învăţământul terţiar trebuie adaptat la nevoile pieţei muncii, iar accesul persoanelor dezavantajate ar trebui îmbunătăţit.

6.Modernizarea administraţiei publice
Capacitatea administrativă redusă este o preocupare majoră pentru România, care contribuie la o rată scăzută de absorbţie a fondurilor UE. Prin urmare, trebuie consolidată guvernanţa şi calitatea administraţiei publice.

7.Mediul de afaceri
Provocările majore cu care se confruntă România în acest domeniu sunt un mediu de afaceri slab dezvoltat şi sprijinul scăzut acordat cercetării şi dezvoltării. Autorităţile române ar trebui să asigure servicii de e-guvernare eficiente şi să facă eforturi pentru a facilita accesul la finanţare şi pentru a reduce numărul de proceduri administrative pe care trebuie să le îndeplinească IMM-urile. De asemenea, România ar trebui să amelioreze eficienţa şi independenţa sistemului judiciar, precum şi eficienţa politicilor de prevenire şi combatere a practicilor de corupţie, în special în domeniul achiziţiilor publice.

8.Energie şi transporturi
România înregistrează un grad scăzut de competitivitate şi eficienţă în sectorul energetic şi în cel al transporturilor. Ea ar trebui să asigure liberalizarea preţurilor la gaze şi electricitate, să consolideze guvernanţa întreprinderilor de stat şi a organismelor de reglementare şi să finalizeze conexiunile transfrontaliere. Infrastructura pentru conexiunile de bandă largă este cea mai slab dezvoltată din UE, aspect care ar trebui remediat. În sectorul transporturilor, este nevoie de un plan amplu pe termen lung.

 

Programul de convergență al României

vezi pp. 1

Uniunea economică şi monetară

Uniunea economică şi monetară (UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a economiilor UE. UEM presupune coordonarea politicilor economice şi fiscale, o politică monetară comună şi o monedă comună – euro. Cu toate că toate cele 27 state membre UE participă la uniunea economică, unele ţări au dus integrarea mai departe prin adoptarea monedei unice. Împreună, aceste ţări formează zona euro.

Decizia de a forma o Uniune economică şi monetară a fost luată de Consiliul European în oraşul olandez Maastricht, în decembrie 1991, fiind mai târziu prevăzută în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht). Uniunea economică şi monetară reprezintă un pas înainte pentru UE în procesul de integrare economică, început în 1957, odată cu crearea Uniunii. Integrarea economică aduce beneficii mai mari, eficienţă internă şi soliditate economiei UE, în general şi economiilor statelor membre, în particular. Acest lucru oferă şi oportunităţi pentru stabilitate economică, pentru intensificarea creşterii economice şi pentru un grad mai mare de ocupare a forţei de muncă – de care beneficiază direct cetăţenii UE. În termeni practici, UEM înseamnă:

  • Coordonarea elaborării politicilor economice între statele membre
  • Coordonarea politicilor fiscale, în special prin stabilirea de limite pentru datoria şi deficitul public
  • O politică monetară independentă coordonată de Banca Centrală Europeană (BCE)
  • Moneda unică şi piaţa unică

Guvernanţa economică în temeiul UEM

În cadrul UEM, nu există o singură instituţie responsabilă de politica economică. În schimb, responsabilitatea este împărţită între statele membre şi instituţiile UE. Principalele părţi implicate în UEM sunt:

  • Consiliul European – stabileşte principalele orientări ale politicii economice şi monetare
  • Consiliul UE („Consiliul”) – coordonează elaborarea politicii economice a UE şi decide dacă un stat membru poate sau nu să adopte moneda unică
  • „Eurogrupul” – coordonează politicile de interes comun pentru statele membre din zona euro
  • Statele membre – fixează bugetele naţionale între limitele stabilite pentru deficitul şi datoria publică şi stabilesc politici structurale proprii cu privire la pieţele muncii, pensiilor şi capitalurilor
  • Comisia Europeană – monitorizează performanţa şi conformitatea
  • Banca Centrală Europeană (BCE) – stabileşte politica monetară, având drept obiectiv principal stabilitatea preţurilor .
  • Parlamentul European – împarte cu Consiliul sarcina formulării legislației și supune guvernanța economică scrutinului democratic, în special prin intermediul noului dialog economic.

Ce se înţelege prin „integrare economică”?

În termeni generali, Uniunea economică şi monetară reprezintă un pas înainte în procesul de integrare economică. Gradele de integrare economică pot fi împărţite în şase paşi:

  1. Zona de comerţ preferenţial (cu taxe vamale reduse între anumite state)
  2. Zona de liber schimb (fără taxe vamale pentru anumite bunuri sau pentru toate bunurile între ţările participante)
  3. Uniunea vamală (cu aceleaşi taxe vamale externe pentru ţările terţe şi o politică comercială comună)
  4. Piaţa unică (cu norme comune privind produsele şi cu libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor, a persoanelor şi a serviciilor)
  5. Uniunea economică şi monetară (o piaţă unică cu o monedă şi o politică monetară comune)
  6. Integrarea economică completă (toate elementele enumerate mai sus la care se adaugă politici fiscale şi alte tipuri de politici economice armonizate).

La data creării Uniunii Europene , în 1958, sub forma Comunităţii Economice Europene, scopul a fost acela de a realiza o uniune vamală şi o piaţă comună pentru agricultură. Ulterior, această piaţă comună limitată a fost extinsă pentru a se crea o piaţă unică şi pentru bunuri şi servicii, piaţă care a fost realizată, în mare măsură, până în 1993. În prezent, Uniunea Europeană se află la pasul al cincilea al acestui model. Integrarea economică progresivă nu a început odată cu decizia de a crea moneda unică: este vorba despre un proces de lungă durată, care face parte din istoria UE şi constituie una dintre cele mai mari realizări ale acesteia.

 

Efectele pactului de stabilitate asupra României. Consecințele și argumentele aderării la pact

vezi pp.2