Absorbtia fondurilor europene, un pod prea indepartat

    Cateva discutii au devenit in Romania, dar nu numai, adevarate mine de aur pentru politicienii care trebuie sa faca declaratii impresionante pentru lumea afacerilor. Acestea sunt absorbtia fondurilor europene si stimularea dezvoltarii IMM-urilor.
    Daca ne uitam un pic in urma, anul 2012 a inceput cu afirmatii sforaitoare ale guvernului Boc despre cum absorbtia fondurilor europene va fi pariul anului in curs. Dar de pariuri castigate romanii sunt satui, fie ca ele sunt cu agricultura, cu masurile anticriza, absorbtia fondurilor si cate si mai cate.
    In ultimul caz, sa recunoastem ca ramasagul ar fi avut o miza importanta, dat fiind ca un grad de absorbtie de 57% ar asigura o crestere economica de 3,5% in perioada 2014-2020, ceea ce ar genera si o crestere cu 0,87% a veniturilor bugetare la o crestere a PIB cu 1%.
    Intrebarea este daca Romania poate ajunge la un grad de absorbtie de 57%, iar raspunsul nu poate fi decat un oftat. Nu pentru ca nu ar fi posibil, ci pentru ca, dupa cum spunea un banc vechi, „asa-i la noi”. In timp ce Romania, cu aportul unui ministru a carui calificare nu poate fi pusa la indoiala, asa cum este Leonard Orban, a reusit sa gafaie pana la un grad de absorbtie de 7%, polonezii au reusit sa foloseasca… 80% din banii pusi la dispozitia lor prin fondurile de coeziune. Lucru care a contribuit, intre altele, si la faptul ca Polonia a fost singura tara europeana neatinsa de primul val al crizei economice.
    Si sa mai amintim ca fostul comisar european, ajuns la noi ministrul afacerilor europene, isi punea ca obiectiv atingerea unui prag de absorbtie de 20% pentru acest an, iar pentru 2013 trebuie sa fie absorbit un miliard de euro numai din POSDRU. Ceea ce, in conditiile bataliei politice pentru suspendarea presedintelui (proces neincheiat la ora la care scriu aceste randuri), a unui an electoral dur, evident ca nu ramane decat un pod prea indepartat.
    Printre motivele pentru care o absorbtie mai aproape de normal nu este posibila in Romania se numara dificultatea de a obtine un credit pentru acoperirea cofinantarii. Dovada ca recent, 93% dintre proiectele pentru care se obtinusera deja fonduri europene au fost amanate chiar de catre beneficiarii lor, pentru ca acestia (in marea lor majoritate, IMM-uri) nu au reusit sa faca rost de sumele necesare cofinantarii, si asta din cauza blocajelor financiare din piata. O a doua cauza care explica, in mare masura, „succesul” eforturilor de crestere a ratei absorbtiei este un management deficitar la nivelul autoritatilor de profil din ministere, care a facut, intre altele, ca incheierea unui acord de asistenta tehnica in domeniu cu Banca Mondiala sa fie taraganata ani de zile. Iar acum, cand acest document a fost semnat, este foarte, foarte tarziu, daca nu cumva mult prea tarziu. Si asta pentru ca Banca Mondiala va efectua, in termen de maximum noua luni, o analiza a modului in care institutii externe sistemului de gestionare a instrumentelor structurale din Romania intervin in diverse etape ale pregatirii si implementarii proiectelor finantate din fonduri europene. Apoi, vor fi elaborate o serie de recomandari de imbunatatire a legislatiei si abia dupa aceea se va putea spera la o accelerare a ratei de absorbtie. Ceea ce, oricum, ne va duce in 2013, iar Romania are stringenta nevoie de bani acum.
    Nervozitatea fata de endemica incapacitate a Romaniei de a-si gestiona singura politica de crestere a ratei absorbtiei si refuzul de a accepta, pana de curand, asistenta organismelor internationale a fost exprimata din nou de catre Bruxelles, mai exact de directorul general al Directoratului General pentru Politica Regionala al CE, Walter Deffaa. Acesta a constatat, nici mai mult, nici mai putin, decat o „esuare” a implementarii Planului de masuri prioritare convenit pentru cresterea capacitatii de absorbtie. Mai mult, in opinia DG REGIO, desi la nivel politic exista vointa necesara, la nivelul de executie autoritatile nu recunosc problemele sistemului si refuza, in fapt, asistenta institutiilor financiare internationale. În general, constata Deffaa, „atitudinea autoritatilor este aceea de a fi de acord cu recomandarile pe care le face Comisia, fara insa a le aduce apoi la indeplinire neaparat”.
    In acest fel, Romania reuseste sa isi fure caciula singura, spre satisfactia functionarilor de la autoritatile de management, dar spre totala insatisfactie a patronilor, care ar dori sa beneficieze de fonduri europene, a oficialilor de la Bruxelles, care ar dori sa vada ca banii pusi la dispozitia Romaniei sunt folositi eficient si fara a ajunge in buzunarele unora si altora. Sigur ca aceasta situatie nu se manifesta numai in Romania, de vreme ce insasi CE a gasit de cuviinta sa propuna statelor membre o legislatie unitara pe plan comunitar, prevazand sanctiuni intre sase luni si cinci ani, pentru ca banii contribuabilului european sa fie protejati impotriva fraudei, care s-a ridicat la 600 de milioane de euro, numai in 2010.
    Pana ce masurile de stimulare a absorbtiei fondurilor comunitare propuse de Banca Mondiala vor deveni legi mai dureaza cel putin un an, in timpul caruia situatia e putin probabil sa se schimbe, timp in care am fi avut la dispozitie cei mai ieftini bani, adica de la UE, dar noi preferam sa luam fonduri de pe piata internationala si sa ne protejam cu acorduri preventive semnate cu FMI si Banca Mondiala. Acorduri care ne sporesc credibilitatea pe pietele financiare, dar nu pot constitui surse de finantare pentru proiectele de investitii care ar asigura noi locuri de munca, venituri la buget si realizarea unor obiective altfel inaccesibile.

    Sursa: www.ccibv.ro/Newsletter saptamanal nr. 27 din 02.08.2012/Rubrica Actualitate

Leave a Reply